Vasile Dâncu și o implicare de fațadă – Casa Memorială Iuliu Maniu

Campania Salvați Casa Memorială Iuliu Maniu împlinește peste câteva săptămâni doi ani. Din păcate, monumentul istoric nu a fost reabilitat nici până la această oră. Casa lui Iuliu Maniu, unul dintre cei mai prestigioși politicieni pe care i-a avut țara noastră, se află în continuare la mila publicului larg.

După doi ani de la demararea campaniei, timp în care oameni inimoși, ONG-uri, firme și diverse instituții au făcut importante sacrificii financiare, muncitorii au reușit să consolideze fundația și aproape toţi pereţii casei.  În urma inițiativei admirabile venite din partea PNȚCD Cluj, au fost demarate lucrările de împrejmuire cu gard a Casei și a mormintelor familiei Maniu. Cu toate acestea, problemele financiare continuă să pună presiune pe proiect. Acoperișul se află într-o stare avansată de degradare și se poate prăbuși în orice clipă, banii strânşi din donaţii nu sunt suficienți, iar statul nu a alocat niciun leu. Normal!

Colega mea Cristina Andrei scria cu două zile în urmă un articol excelent despre casa marelui om politic Ion Mihalache care a fost vândută printr-o casă de licitații contra sumei de aproximativ 135.000 euro. Ministerul Culturii a refuzat să-şi exercite dreptul de preempțiune asupra imobilului, monument istoric de grupă B, cu toate că prețul propus a fost modic: aproximativ 50.000 euro.

Citind articolul din postura cetățeanului amăgit cu promisiuni de diverși politicieni în problema Casei Memoriale Iuliu Maniu, am ajuns în situația surprinzătoare (chiar și pentru mine) de a admira atitudinea tranșantă a Ministerului Culturii care nu a mimat implicarea.

Vasile Dâncu și o implicare de fațadă

Consider că este datoria mea să fac publică o întâmplare din luna august 2016, întâmplare care m-a dezamăgit profund și mi-a demonstrat încă o dată că în anumite cercuri, amintirea și valorile lui Iuliu Maniu continuă să deranjeze.

Pe 22 august 2016, la aproximativ o lună și jumătate de la expedierea ultimei scrisori din seria de 100 adresate administrației centrale și locale, am fost contactat pe o rețea de socializare de domnul Vasile Dâncu, la acel moment vicepremier în Guvernul României. M-a surprins metoda de contact, schimburile de informații și comunicarea cu administrația centrală desfășurându-se până atunci pe baza unor documente oficiale, cu numere de înregistrare. Discuția inițiată de domnul Dâncu era privată, „pe persoană fizică”, cum ar spune Vanghelie.

Domnia sa se arăta dispus să se implice în căutarea unei soluții care să permită echipei de proiect reabilitarea Casei Memoriale Iuliu Maniu. Am făcut schimb de numere de telefon și a doua zi am discutat despre situația monumentului istoric.

Domnul Dâncu, foarte revoltat de situație și de stadiul halul în care ajunsese Casa Memorială Maniu, își exprima deschiderea în oferirea sprijinului necesar: găsirea unor surse de finanțare care să acopere în totalitate cheltuielile rămase. Percepția personală este că suma vehiculată nu l-a descurajat. Din contră.

Prioritate avea atunci – și are în continuare – acoperișul. Nefăcând parte din echipa de proiect și neavând nicio putere de decizie, i-am propus domnului vicepremier să discute detaliile financiare și tehnice direct cu echipa de proiect pentru a găsi o soluție optimă și rapidă, propunere pe care domnia sa a acceptat-o imediat, subliniind încă odată situația rușinoasă în care a ajuns casa celui mai important om politic al secolului XX: Iuliu Maniu.

Intermediez schimbul numerelor de telefon dintre domnul vicepremier și echipa de proiect, iar a doua zi aceștia îl contactează pe domnul Dâncu. Vorba lungă sărăcia omului: cum a răspuns Jimmy Hoffa, așa a mai răspuns și domnul vicepremier.

Degeaba am încercat să îl mai contactez pe domnul Dâncu, domnia sa a refuzat dialogul. Reabilitarea devenise subit neinteresantă.

E drept, Casa Memorială nu votează. Probabil efortul depus nu oferea suficientă vizibilitate în perspectiva campaniei electorale din decembrie, iar odată reabilitată, Casa Memorială Iuliu Maniu nu mai putea fi ștearsă de pe hartă – așa cum foarte mulți și-ar dori să o vadă. Cât timp va exista un punct de reper palpabil, moștenirea politică a lui Iuliu Maniu va continua să cizeleze caractere și creeze lideri care să ducă mai departe principiile promovate de Sfinxul de la Bădăcin, principii pe care nu le-a abandonat niciodată și pentru care a fost închis, schingiuit și ucis în penitenciarul de exterminare din Sighet. Principii pe care mulți politicieni ar vrea să nu le mai vadă în politică.

Deși au trecut aproape 64 de ani de la dispariția sa, Iuliu Maniu – simbolul democrației românești și adversar al dictaturilor de orice fel – continuă să fie un adversar incomod. Prezența Casei Memoriale deranjează. Tulbură.

Am preferat să nu mediatizez această ipocrizie înaintea campaniei electorale pentru a nu le da posibilitatea unora să își facă publicitate cu imaginea lui Iuliu Maniu.

Un lucru este cert: Liviu Dragnea poate să doarmă liniștit. Cele 10 miliarde de lei reprezentând „gaura“ din buget sigur nu au luat calea Bădăcinului 🙂

Donatorii și voluntarii care s-au implicat până acum în proiectul de reabilitare au știut că rezultatele nu se obțin ușor, iar istoria nu a fost scrisă de cei superficiali și nepăsători. Sunt convins că oamenii pentru care identitatea națională contează vor continua să se mobilizeze, iar echipa de proiect va strânge banii necesari pentru a reabilita Casa Memorială Iuliu Maniu.

PS: ca fapt divers, pe această pagină promovez transparența și dreptul la replică !

Deoarece a refuzat să semneze o declarație de fidelitate față de Regatul Ungariei, Iuliu Maniu a fost trimis pe front în mai 1915. Aceasta a fost o răzbunare personală a primului-ministru austro-ungar, István Tisza. În calitate de jurist-consult al Mitropoliei de la Blaj, Iuliu Maniu era scutit de la efectuarea serviciului militar. În plus, având deja 42 de ani, Maniu depășea vârsta maximă de recrutare (40 de ani).

Campania „Salvați Casa Memorială Iuliu Maniu”

„Salvați Casa Memorială Iuliu Maniu” este una dintre campaniile pe care le promovez și la care am contribuit în luna martie și luna decembrie. A fost demarată de preotul Cristian Borz, paroh al bisericii greco-catolice din Bădăcin și popularizată pe facebook, în presa scrisă și cea audio-vizuală.

În ultimii 15 ani nu s-a scăpat nicio ocazie în a atrage atenţia asupra situaţiei grave în care se află Casa Memorială Iuliu Maniu. Deși primarul comunei Pericei, domnul Boncidai Csaba, spune că nu este convins de eficiența alocării de fonduri, mulți dintre noi nu am putut să ne resemnăm cu ideea că vom pierde o bucată din identitatea noastră națională: sute de donatori au sărit în ajutorul echipei de proiect dar, din păcate, banii strânși nu au fost suficienți pentru a reabilita întreaga casă.

În vara anului 2016 am trimis peste 100 de scrisori administrației locale și centrale, printre destinatari aflându-se primarul comunei Pericei – domnul Boncidai Csaba, președintele Consiliului Județean – domnul Traian Marc, prefectul județului Sălaj – Marin Nițu, primul-ministru Dacian Cioloș și președinte României – Klaus Iohannis. Aproape toate scrisorile pot fi citite în secțiunea Scrisori sau pe blogul meu. Am purtat numeroase discuții pe această temă cu diferiți directori, deputați, senatori și miniștri. Scuza oficială: nu există bani!

Reabilitarea conacului ar permite redeschiderea muzeului “Iuliu Maniu” și a unui centru cultural destinat tinerilor. Parohia greco-catolică derulează de 10 ani proiecte culturale cu tinerii. Reabilitând Casa Memorială Iuliu Maniu, tinerii vor putea studia și înțelege evenimentele istorice, vor ști să aprecieze la adevărata valoare sacrificiile celor care au scris cu propriul sânge istoria României.

Iuliu Maniu a fost unul dintre marii oameni politici pe care România i-a avut și este datoria noastră să lăsăm moștenire urmașilor această mică bucată de istorie.

Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile de mai jos!

Vă mulțumesc pentru suport!

Conturile unde pot fi făcute donațiile

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj – Cod SWIFT: RZBRROBU
Titularul contului: Parohia Greco-Catolică Badacin
Scopul: Donație pentru Casa Memorială Iuliu Maniu

Comparație între Casa Memorială Iuliu Maniu și Casa Memorială Konrad Adenauer

Iuliu Maniu și Konrad Adenauer

România a fost binecuvântată și a avut o personalitate la fel de mare – poate chiar mai mare: Iuliu Maniu. Într-un alt articol am încercat să fac o paralelă între Casa Memorială Konrad Adenauer și Casa Memorială Iuliu Maniu. Și chiar între destinele celor doi oameni politici. Iar pentru că o imagine face cât 1.000 de cuvinte, vă las în compania unor imagini care prezintă fidel dimensiunea… represiunii. Articolul poate fi găsit AICI

Despre Iuliu Maniu pe scurt

Carte de vizită în limba franceză: Iuliu Maniu – președinte al Consiliului de Miniștri

  • n. 8 ianuarie 1873
  • era numit Sfinxul de la Bădăcin datorită moralității ireproșabile
  • greco-catolic
  • născut într-o familie numeroasă: 3 frați și 5 surori
  • provenea dintr-o familie de magistraţi, personalităţi de înaltă cultură, care şi-au legat numele de lupta pentru emanciparea naţională a românilor din Ardeal
  • studii universitare la Cluj (Facultatea de Drept – 1891-1896), Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896
  • și-a început activitatea de avocat la Blaj
  • debutează în activitatea politică încă din vremea studenţiei, devenind membru al Partidului Naţional Român în 1891, la vârsta de 18 ani
  • a avut un rol important şi în acţiunea memorandiştilor din perioada 1892 – 1895: împreună cu Pompiliu Dan a redactat manifestul „Către poporul român din Ardeal şi Ţara Românească
  • în 1897, la vârsta de numai 24 de ani, este ales în Comitetul de conducere al PNR
  • a fost ales în 1906 deputat în Parlamentul din Budapesta
  • a refuzat să semneze declaraţia cerută de guvernul de la Budapesta prin care se solicita intrarea României în război alături de Austro-Ungaria
  • în iunie 1915 autorităţile maghiare au decis să fie încorporat în armata austro-ungară și trimis pe front
  • a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat
  • a fost trimis la Viena pentru a negocia drepturile minorității române din Transilvania, înființând la 30 octombrie 1918 la Viena, Consiliul Național al Românilor din Transilvania
  • pe 14 noiembrie 1918 a pus capăt negocierilor dintre CNR și Oszkar Jaszi, reprezentantul Budapestei, prin deciderea ruperii Transilvaniei de Austro-Ungaria, spre unire cu restul teritoriilor românești (Vechiul Regat).
  • s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României
  • pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind totodată și funcția de ministru de interne.
  • la 9 august 1919 conferinţa Naţională a PNR l-a ales în funcţia de preşedinte al partidului pe Iuliu Maniu
  • nu a recunoscut Constituția din 1923, afirmând că ar fi nulă de drept
  • președinte al partidului Național Țărănesc (1926-1933 și 1937-1947)
  • de trei ori prim-ministru al României între 1928 și 1933
  • pe plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare
  • deşi la început, din ambiţie politică, s-a numărat printre susţinătorii principelui Carol şi a revenirii acestuia pe tron, când noul rege a manifestat tendinţe autoritare împotriva principiilor democratice, nu a ezitat să se angajeze într-o nouă luptă de opoziţie.
  • pe 25 noiembrie 1937 a fost încheiat Pactul de neagresiune electorală între Iuliu Maniu şi Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mişcării Legionare, la care au aderat Gheorghe I. Brătianu şi Constantin Argetoianu.
  • s-a opus în permanență guvernării autocratice a regelui Carol al II-lea, iar în particular înființării în 15 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale, o formațiune totalitară, care dădea startul unipartidismului român
  • 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți cincizeci de membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui Carol al II-lea un memorandum: Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938, în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării.
  • după eșecul politicii lui Carol al II-lea și pierderile teritoriale din 1940, a refuzat colaborarea cu regimurile instalate după 6 septembrie 1940
  • începând cu 1940, a fost un opozant al regimului lui Ion Antonescu
  • a fost unul dintre artizanii loviturii de stat de la 23 august 1944
  • după 23 august 1944 a luptat împotriva preluării țării de către comuniști
  • s-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației
  • a obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.
  • în urma înscenării de la Tămădău a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947
  • prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, era condamnat la închisoare pe viață
  • s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet
  • cadavrul său a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *