Reconstrucția PNȚCD: între necesitate strategică și interes național

„[…] nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei; când vi se va părea lupta cu neputință, când greutățile se vor ridica asupra voastră, ca valurile mării tulburate asupra unei corăbii, când Domnitorul întunericului va dezlega pe toți necurații și-i va trimite ca să rupă legăturile frăției voastre și să vă abată de la calea și iubirea gintei voastre spre idoli străini, aduceți-vă aminte cu câtă însuflețire și bărbăție s-au luptat străbunii noștri pentru existența și onoarea Națiunii“

– Simion BĂRNUȚIU

Într-un articol anterior – PNȚCD: regăsirea busolei care indică vestul – vorbeam despre necesitatea creării unei coaliții interne formate din toate grupurile și fracțiunilor existente și subliniam importanța coagulării unor echipe de lucru la nivelul fiecărui județ.

Trebuie să ținem cont de una dintre cele mai importante lecții din timpul guvernării CDR – o lecție pe care mulți fie o ignoră, fie nu au înțeles-o, fie au uitat-o: deși Convenția a câștigat alegerile parlamentare, la nivel local FSN-ul nu a lăsat nicio secundă pârghiile puterii din mână (articolul despre alegerile locale din 1996 prezintă inclusiv o statistică și îl puteți găsi aici).

Dacă reconstrucția nu începe la nivelul organizațiilor comunale, vom întâmpina multe dintre problemele cu care ne-am confruntat în perioada 1996-2000.

Deși avem foarte mulți oameni de valoare, construirea unor echipe de lucru la nivel local și național va fi un proces dificil și îndelungat.

Trebuie să privim imaginea de ansamblu și să înțelegem răspunderea pe care o avem: reconstrucția PNȚCD nu este numai o necesitate strategică, ci un interes național: nu am nici o îndoială că revenirea PNȚCD – partidul central creștin democrat din punct de vedere al legitimității și semnificației istorice – pe scena politică este condiția sine qua non pentru reorganizarea eficientă și credibilă a Dreptei.

Unitatea, identitatea, principiile și calificările noastre vor fi piatra de temelie în jurul căreia vom reconstrui un pol puternic de centru-dreapta.

”No, hai!”

Numeroasele discuții purtate în ultimele săptămâni cu diverși colegi și reacțiile la articolul menționat anterior mi-au confirmat propria intuiție despre mult invocatele incompatibilități dintre tabere: multe dintre ele sunt de fapt dificultăți de comunicare.

Nu comunicăm între noi, nu lucrăm în echipă și ne etichetăm în funcție de zvonuri și circumstanțe.

O altă lecție importantă din timpul guvernării CDR pe care nu reușim să o înțelegem nici astăzi: multe proiecte importante nu au fost finalizate sau nu au fost puse în practică din cauza incapacității membrilor de a lucra în echipă. Arc peste timp – 17 ani mai târziu: trăim consecințele unei politici care nu a ținut cont de greșelile trecutului. Situația în care se află PNȚCD se datorează, în mare măsură, incapacității de a lucra în echipă. Nu este suficient să avem idei, trebuie să facem un efort și să le punem în practică.

O foarte mare parte a energiilor noastre (dacă nu chiar toate) au fost consumate de nenumăratele lupte interne. Pe fricțiuni și blocaje. De 17 ani ne luptăm între noi în loc să luptăm împreună pentru consolidarea rețelei electorale și promovarea unui program politic pe termen mediu și lung, credibil și adecvat, pentru electoratul de centru-dreapta.

Recunoașterea pluralismului de opinie, inițierea unui dialog intern la care să participe toate grupurile și fracțiunilor existente precum și stabilirea unor criterii de evaluare a activității, criterii de competență, de onestitate și de selecție internă reprezintă fundația pe care trebuie reconstruită o structură organizatorică solidă și coerentă.

Nu există soluții perfecte, dar sunt convins că pentru realizarea acestui deziderat nu trebuie să sacrificăm nimic din valorile și principiile noastre. Avem însă obligația să le integrăm în această structură.

Cu toate că înaintașii noștri au scris (adesea cu propriul sânge) o bucată importantă din istoria noastră națională, noi ne încăpățânăm de 17 ani să scriem o istorie a adversității.

Este mult mai ușor să contestăm și să demolăm decât să afirmăm și să construim. Este mai ușor să aplecăm urechile la intrigi și la manipulări. Ori de câte ori ne întâlnim, vorbim despre ceea ce ne dezbină și ignorăm complet ceea ce ne unește.

Cei care au interese complementare vor încerca întotdeauna să își construiască imaginea pe reproșuri și denigrări. Nu vor fi niciodată animați de sentimentul datoriei neîmplinite și nu vor putea niciodată aduce un plus de valoare. Nu trebuie lăsați să ne influențeze.

Prioritate trebuie să aibă proiectele și ideile, nu funcțiile și interesele personale. Interesele partidului pot fi promovate de orice simpatizant, fără să fie nevoie de o funcție oficială. Personalități precum Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Rațiu, Gabriel Țepelea, Ticu Dumitrescu, nu au fost create de o funcție.

Unitatea partidului va crea o percepție publică de responsabilitate, continuitate și coerență. Trei ingrediente esențiale pentru crearea unui pol de centru-dreapta.

Din nefericire, ne aflăm încă departe de acest deziderat.

Trebuie să facem un efort și să trecem de la starea generală de neputință, resemnare, tristețe și chiar furie la una de responsabilitate, solidaritate și încredere.

Ce urmează pentru PNȚCD dacă nu comunicăm și refuzăm să colaborăm între noi? Există două variante:

  • prima: cărțile de istorie

sau

  • a doua: trecem la un regim alimentar echilibrat care să ne permită să „jucăm“ la trecerea timpului până când toate persoanele pe care nu le agreăm vor sucomba. Victoria prin sănătate. Dezavantaje: partidul va deveni un club de sănătate. Plus că nu avem garanția că adversarii nu vor ține același regim. Complicat.

Prima variantă este cea mai plauzibilă.

Disconfortul inițierii unor discuții la care să participe toate grupările este infinit mai mic decât disconfortul pe care îl vom avea toți după eșecul viitoarelor alegeri.

Tăria de caracter ne definește. Vom putea la Sighet să trecem peste orgolii? Să ne asumăm un proiect intern de reconstrucție?

Încă mai avem timp să reparăm greșelile trecutului și să mobilizăm electoratul în vederea alegerilor următoare. Încă mai avem resursele necesare.

Ne vedem la Sighet!


PS: Mulți au impresia că în articolul PNȚCD: regăsirea busolei care indică vestul am atacat PNȚMM. Nici vorbă!

Sunt în continuare convins că fagocitarea unui partid de către celălalt nu va aduce rezultatul dorit. Pot aduce nenumărate argumente.

Reiau punctele cheie din articolul la care făceam referire mai sus:
Nu avem nici timpul și nici resursele necesare pentru a construi în paralel două organizații politice distincte. În contextul reconstrucției și recâștigării încrederii electoratului, nu ne putem asuma riscul unui eșec al ambelor tabere. Un eșec ar compromite total și ultima urmă de credibilitate rămasă.

Analizând situația în profunzime, observăm că prezența unei organizații paralele ar perpetua rivalitatea în interiorul nucleului țărănist. Este vital pentru PNȚCD să ne canalizăm eforturile pentru a promova munca în echipă și pentru a reduce competitivitatea negativă între grupuri, având ca rezultat final o colaborarea unitară și productivă.

Electoratul dreptei este extrem de exigent și așteaptă dezvoltarea unui proiect unitar, sustenabil și pe termen lung. Gestionarea greșită a resurselor ne-ar elimina din orice competiție electorală și ar duce în derizoriu inclusiv dezbaterea publică pro-monarhie, țărăniștii formând singura organizație politică care susține monarhia constituţională și care vede în aceasta cea mai potrivită formă pentru conducerea şi reprezentarea statului român.

Este o opinie personală, nu am culpabilizat și nu intenționez să culpabilizez vreo grupare. În fiecare tabără, inclusiv în PNȚMM, există oameni de valoare animați de bune intenții.

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *