Răspunsul Consiliului Județean Sălaj: Maniu și istoria contra frăției PSD-UDMR

Amânările repetate ale Consiliului Județean Sălaj, refuzul de a acorda sprijin financiar pentru Casa Memorială Iuliu Maniu și blocarea depunerii unei noi cereri până în 2017 au fost principalele motive care m-au determinat să-i adresez domnului Tiberiu Marc – președintele Consiliului Județean Sălaj și al organizației județene PSD Sălaj – o scrisoare deschisă.

Era începutul lunii iulie, iar eu trimisesem deja peste 70 de scrisori domnului Președinte Klaus Iohannis, domnului Boncidai Csaba – Primarul UDMR al comunei Pericei și domnului Dacian Cioloș – Prim Ministru al României.

După aproape două luni, am primit răspunsul mult așteptat din partea domnului Tiberiu Marc. Deși nu mă așteptam la alt răspuns, m-a deranjat atitudinea sfidătoare – tipică instituțiilor de astăzi. Despre o atitudine proactivă, orientată pe rezolvarea provocărilor și găsirea de soluții nu poate fi (încă) vorba în România anului 2016.

Doar o vorbă să-ți mai spun despre domnul Tiberiu Marc

Pentru cei care nu îl cunosc, domnul Tiberiu Marc este încă din anul 2005 președintele organizației județene PSD Sălaj, iar între 2001 și 2004 domnia sa a ocupat funcția de prefect al județului Sălaj. Domnul Marc a fost reconfirmat pe 26 iunie 2016 în funcția de președinte al Consiliului Județean (CJ) Sălaj, obținând 21 din cele 31 de voturi ale consilierilor județeni.

Consiliul Județean are următoarea componență: 12 consilieri PSD, 10 PNL, 7 UDMR și 2 UNPR.

Dacă scădem voturile PSD (12 la număr) din cele 21 de voturi obținute de domnul Marc, observăm că 9 consilieri din cei 10 PNL, 7 UDMR și 2 UNPR au votat pentru domnul Marc. Vă las pe Dumneavoastră să faceți calculele.

Poate așa se explică și nepăsarea confortabilă a primarului comunei Pericei, domnul Boncidai Csaba (UDMR, desigur), care afirma în luna martie a.c. într-un un interviu că „nu fondurile sunt problema” – dânsul nu este convins de eficienţa unei astfel de alocări și că „dacă va fi cazul, banii (cei 20.000 de lei – n.a.) pot fi alocaţi foarte repede pentru lucrări. Dacă nu, pentru proiect”. Domnul Csaba nu s-a implicat activ și nu a contribuit financiar în proiectul de reabilitare nici până la această oră.

Ca orice politician, domnul Marc nu a fost ocolit de răutatea celor care doreau să îl vadă ieșit de pe scena politică. Ziarului Adevărul publica pe 16 decembrie 2010 un articol (merită citit !) despre procesul câștigat de Tiberiu Marc cu CNSAS, domnul Marc susținând că nu a făcut poliție politică în ciuda faptului că a fost ofițer de Securitate – între 1987-1989 având gradul de locotenent-major în cadrul Inspectoratului Judeţean Sălaj – Serviciul 2 al Securităţii.

În altă ordine de idei, conform informațiilor publicate de ziarul Graiul Sălajului pe 22 iulie 2016, PSD Sălaj a avut în anul 2015 venituri totale de 6.327.682 lei din care 44.354 de lei au fost obținuți din cotizațiile membrilor de partid, iar 7.797 lei au fost catalogați drept alte venituri. Iată cum veniturile se pot rotunji cu aproape 8.000 lei dacă destinele organizației sunt conduse de un om valoros și capabil care poate să atragă finanțări. Păcat că nu se pot găsi astfel de finanțări si pentru alte proiecte de interes public!

Vă prezint răspunsul Președintelui Consiliului Județean Sălaj și răspunsul meu.

Răspunsul meu pentru domnul Tiberiu Marc – Președintele Consiliuliu Județean Sălaj

Către: Dl. Tiberiu MARC – Președinte al Consiliului Județean Sălaj

Subiect: Petiția numărul 10036/13.07.2016 privind finanțarea reabilitării Casei Memoriale luliu Maniu din Bădăcin

Stimate domnule Președinte,

Vă mulțumesc frumos pentru răspunsul Dumneavoastră în ceea ce privește scrisoare pe care v-am adresat-o.

Trebuie să recunosc că anticipam un astfel de răspuns neorientat spre rezolvarea problemelor. Este foarte ușor să dăm vina pe alții sau să ne ascundem cu lașitate în spatele unor norme sau hotărâri guvernamentale. Este mult, mult mai greu să dezbatem problemele și să găsim soluții. Puțini – prea puțini – politicieni sunt dispuși să meargă pe acest drum. Indiferent de județ, politicienii interpretează partituri similare. Privind lucrurile din această perspectivă, nepăsarea și dezinteresul Dumneavoastră față de situația disperată în care s-a aflat și se află Casa Memorială Iuliu Maniu, monument istoric memorial, înscris în Lista monumentelor istorice cu codul SJ-II-m-B-05012, sunt strigătoare la cer.

Nu cred că va mai trece mult timp până când veți afirma că singurul vinovat pentru toate aceste probleme este chiar Iuliu Maniu!

Dacă Iuliu Maniu ar fi fugit de responsabilitate și nu și-ar fi dedicat viața emancipării românilor din Ardeal şi îndeplinirii idealului de unitate naţională, sunt convins că nu ar fi fost trimis din răzbunare pe front, nu ar fi fost nevoit să trăiască cu o tijă de metal în picior (după rana din Primul Război Mondial – știți bine că Iuliu Maniu nu a acceptat să semneze declaraţia cerută de guvernul de la Budapesta prin care se solicita intrarea României în război alături de Austro-Ungaria şi a refuzat categoric să-şi pună semnătura pe o declaraţie de fidelitate faţă de Regatul Ungariei. În aceste condiţii, în luna mai 1915, Iuliu Maniu a fost recrutat la Aiud şi încorporat în armata austro-ungară. Aceasta era o răzbunare personală a primului-ministru austro-ungar, Tisza István, deoarece, în calitate de jurist-consult al Mitropoliei de la Blaj, Iuliu Maniu era scutit de la efectuarea serviciului militar. Maniu, având deja 42 de ani, depăşise oricum şi vârsta maximă de recrutare (40 de ani). El figura, de altfel, în tabelul cu funcţionarii ce urmau a fi scutiţi de serviciul militar care fusese întocmit de către mitropolitul Victor Mihaly. Însă, la ordinul expres al contelui Tisza, care i-a cerut ministrului Cultelor, Jankovics, să expedieze urgent o telegramă Mitropoliei de Blaj, Iuliu Maniu nu a beneficiat de această scutire şi a plecat pe front), nu ar fi fost trimis la Viena pentru a negocia drepturile minorității române din Transilvania, nu ar fi pus capăt negocierilor dintre CNR și Oszkar Jaszi, reprezentantul Budapestei, prin deciderea ruperii Transilvaniei de Austro-Ungaria, spre unire cu restul teritoriilor românești din Vechiul Regat, nu s-ar fi opus recunoașterii Constituției din 1923, nu ar fi fost judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947, orchestrat de câtre autoritățile comuniste, nu ar fi fost supus unui regim de exterminare în cea mai nordică închisoare a României, nu ar fi murit în temniță  după o lungă şi grea suferinţă și nici nu ar fi fost aruncat într-o groapă comună (încă) neidentificată.

În ultimii 15 ani, echipa de proiect condusă de preotul Cristian Borz nu a scăpat nicio ocazie ca să atragă atenţia asupra situaţiei grave în care se află Casa Memorială Iuliu Maniu. Au trecut așadar 15 ani de când administrațiile locale și centrale ignoră complet conacul. Nimeni nu se poate îndoi de competențele Dumneavoastră și ale domnului Primar Boncidai Csaba atunci când vine vorba despre obținerea de fonduri. Tocmai de aceea îmi este foarte greu să înțeleg de ce timp de 16 ani, doi politicieni competenți și devotați comunității nu au reușit să își concentreze eforturile pentru a atrage alte finanțări și pentru Casa Memorială Iuliu Maniu din Bădăcin. Un mister!

Primăria Pericei a obținut în ultimii 16 ani finanțări consistente pentru proiectele comunei – atât cu bani europeni cât și cu bani de la Guvern. Menționez doar câteva realizări:

  • în anul 2000, cu 7 ani înainte de aderarea la Uniunea Europeană, Banca Mondială a finanțat reabilitarea a 10 kilometri de drumuri comunale, rigole și șanțuri de scurgere a apei.
  • în anul 2007 s-au modernizat toate drumurile comunale. S-au reabilitat două cămine culturale – Pericei și Bădăcin – și s-a construit un after-school în Pericei. Valoarea proiectelor a fost de 2,5 milioane de euro.
  • comuna are și un centru de informare turistică în satul Sici. Primăria a primit bani și de la Guvernul României, bani cu care s-a realizat canalizarea în satul Pericei și s-a alimentat cu apă satul Pericei.
  • primăria Pericei a câștigat un proiect de la Fondul de Mediu pentru amenajarea Văii Crasnei prin construirea unui parc.

Cu toate acestea, ori de câte ori a venit vorba despre Casa Memorială Iuliu Maniu, entuziasmul, energia și bunăvoința Primăriei Pericei au dispărut. Mai mult, primăria a trecut proprietatea privată în domeniul statului și mai apoi a concesionat-o pe 99 de ani “Inspectoratului de stat teritorial pentru handicapaţi Sălaj”. Primarul comunei Pericei, domnul Boncidai Csaba chiar afirma în luna martie într-un interviu că „nu fondurile sunt problema” – dânsul nu este convins de eficienţa unei astfel de alocări și că „dacă va fi cazul, banii (cei 20.000 de lei – n.a.) pot fi alocaţi foarte repede pentru lucrări. Dacă nu, pentru proiect.” Ce mai poate fi de zis?

La Pericei se întâmplau lucruri interesante și în 2011. Da, mă refer la sălăjeanul care acuza Primăria Pericei de discriminare după ce a fost pus în faţa unui test de limbă maghiară în cadrul concursului pentru ocuparea postului de secretar al Primăriei Pericei. Aceste lucruri se întâmplă în ciuda faptului că UDMR este un partener loial pentru PSD Sălaj.

Vă readuc aminte, domnule președinte, că mulți dintre angajații instituțiilor publice sălăjene au făcut un deosebit efort financiar pentru Casa Memorială Iuliu Maniu, răspunzând pozitiv apelului făcut de Instituția Prefectului Sălaj. Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniul Național Sălaj a transmis în nenumărate rânduri prioritățile de restaurare ale județului. Este inexplicabil de ce județul Sălaj a fost ignorat de fiecare dată. Deși sunteți președintele CJ Sălaj de foarte mult timp, nu ați avut nicio inițiativă pentru a salva Casa Memorială Iuliu Maniu. Mai mult, nici nu v-ați dat interesul să promovați campania de strângere de fonduri demarată de preotul Cristian Borz. Nu înțeleg nepăsarea Dumneavostră în condițiile în care consolidarea şi reabilitarea casei ar permite redeschiderea muzeului „Iuliu Maniu“ şi a unui centru cultural destinat tinerilor.

Spre deosebire de Dumneavoastră, preotul Cristian Borz nu s-a ascuns în spatele problemelor birocratice și împreună cu echipa de proiect a făcut mai multe pentru Casa Memorială Iuliu Maniu din Bădăcin decât toate autorităţile în ultimii 15 ani. În limita posibilităților și cu resurse materiale limitate, a reușit să țină casa în picioare.

Lăsând la o parte problema finanțării din bani publici, dați-mi voie să vă pun câteva întrebări. Dacă sunteți cu adevărat preocupat și interesat de starea în care se află Casa Memorială Iuliu Maniu precum și de potențialul său turistic:

  • de ce nu promovați campania de strângere de fonduri demarată de preotul Borz?
  • de ce nu ați făcut o donație (ca persoană fizică)?
  • de ce nu ați căutat donatori?
  • câte formulare 230 pentru donarea celor 2% din impozitul pe profit ați strâns până acum?
  • la mijlocul lunii aprilie, militarii artileriști din batalionul 315 „Simion Bărnuțiu“ au donat sânge, iar cu tichetele de masă primite au cumpărat alimente necesare muncitorilor care lucrau la reabilitarea Casei Memoriale Iuliu Maniu din Bădăcin. Ce făceați Dumneavoastră în timp ce militarii din Șimleu Silvaniei își dădeau sângele (la propriu) pentru a salva o bucată importantă din istoria țării?
  • care a fost contribuția Dumneavoastră până acum în această campanie?

Aștept cu nerăbdare un răspuns din partea Dumneavoastră la întrebările de mai sus.

Vă garantez că nimeni nu va fugi cu Casa Memorială Iuliu Maniu în spate, domnule președinte. Nici eu și nici ceilalți donatori nu o luăm cu noi în mormânt. Înainte de a fi un monument istoric care a adus și va aduce valoare comunității, Casa Memorială este mai întâi un simbol național. Un simbol pentru care au suferit și au murit sute de mii de oameni. Vreau să văd, domnule președinte, că vă pasă de comunitate și de istoria României. Sau măcar de comunitate!

Același sistem care l-a condamnat pe Iuliu Maniu continuă să se ascundă în spatele unor norme create și întreținute chiar de sistem. Nu pot să nu îmi exprim dezamăgirea cu privire la această complicitate tacită (din punctul meu de vedere, o complicitate politică), complicitate care are ca unic scop ștergerea oricărei urme ce amintește de Iuliu Maniu. Nu îmi explic neimplicarea, dezinteresul și răutatea administrațiilor care ar putea oricând să se implice în proiectul demarat de preotul Borz. În loc să ne concentrăm eforturile pentru găsirea unei soluții, preferăm să ne învârtim într-un cerc vicios.

Am convingerea că împreună putem găsi o soluție la problemele cu care se confruntă echipa de proiect și cred că pentru a ne concentra eforturile este nevoie de organizarea unei mese rotunde la care să fie invitați preotul Cristian Borz, reprezentanții Instituţiei Prefectului Sălaj, reprezentanții Consiliului Județean Sălaj, reprezentanții Primăriei Pericei, reprezentanții Direcţiei Judeţeane pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, cei ai Centrului pentru copii cu handicap sever Bădăcin și ONG-urie/asociațiile implicate în proiect. Pe domnul Prefect Nițu l-am invitat deja la această masă rotundă și aștept un răspuns din partea domniei sale. Dumneavoastră ați fi dispus să luați parte la o asemenea discuție?

Casa unuia dintre cei mai prestigioși politicieni pe care i-a avut țara noastră, a ajuns la mila publicului larg, domnule președinte. Dacă odioasa dictatură nu ar fi distrus în pușcăriile comuniste elitele românești și simbolurile democrației, testamentul marelui om politic Iuliu Maniu ar fi fost respectat și Casa Memorială nu ar fi ajuns niciodată în acest stadiu. Iar dacă administrația locală și centrală nu ar fi făcut tot posibilul pentru ca acest monument istoric să fie distrus, reabilitarea ar fi costat mai puțin.

După o viață de luptă în slujba neamului românesc, marele om politic Iuliu Maniu, făuritor al Unirii, merită un spaţiu muzeal la el acasă.

Aştept cu interes punctele Dumneavoastră de vedere față de întrebările de mai sus și un răspuns privind participarea la o masă rotundă împreună cu preotul Cristian Borz, reprezentanții Instituţiei Prefectului Sălaj, reprezentanții Consiliului Județean Sălaj, reprezentanții Primăriei Pericei, reprezentanții Direcţiei Judeţeane pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Sălaj, cei ai Centrului pentru copii cu handicap sever Bădăcin și ONG-urie/asociațiile implicate în proiect.

Comunismul a distrus destine, a ucis elite, a rescris istoria după bunul plac și a demolat scara valorilor… Câțiva dintre noi am început deja să reconstruim ceea ce comunismul a distrus, contribuind la restaurarea Casei Memoriale Iuliu Maniu. Pe Dumneavoastră ce vă împiedică să vă faceți datoria față de istorie și față de comunitate?

Cu deosebită considerație,

 Ing. Marius ANDREI

Demersurile continuă

Preotul Cristian Borz a depus recent un dosar la Institutul Național al Patrimoniului (INP) pentru a introduce proiectul de reabilitare al Casei Memoriale „Iuliu Maniu” în Programul Național de Restaurare:

La București am avut o discuție foarte constructivă cu domnul Ştefan Bâlici, directorul INP, și am văzut că cel puțin din partea dânsului există toată deschiderea și disponibilitatea de a ne ajuta, însă nu ne-a garantat nimic deoarece, mai întâi, trebuie să apară noile norme de aplicare, apoi va exista o comisie care va analiza importanța monumentului și starea în care se află. Vestea tristă este ca bugetul INP se va diminua. Totuși, în cazul în care proiectul nostru va fi eligibil, nu vor intra în calcul datoriile acumulate până acum, ci se vor achita lucrările care urmează să se execute. După ce în luna august vor apărea noile norme, dosarul nostru va fi analizat”

– Pr. Cristian Borz

Conturile unde pot fi făcute donațiile

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj – Cod SWIFT: RZBRROBU
Titularul contului: Parohia Greco-Catolică Badacin
Scopul: Donație pentru Casa Memorială Iuliu Maniu

Comparație între Casa Memorială Iuliu Maniu și Casa Memorială Konrad Adenauer

Iuliu Maniu și Konrad Adenauer

România a fost binecuvântată și a avut o personalitate la fel de mare – poate chiar mai mare: Iuliu Maniu. Într-un alt articol am încercat să fac o paralelă între Casa Memorială Konrad Adenauer și Casa Memorială Iuliu Maniu. Și chiar între destinele celor doi oameni politici. Iar pentru că o imagine face cât 1.000 de cuvinte, vă las în compania unor imagini care prezintă fidel dimensiunea… represiunii. Articolul poate fi găsit AICI

Despre Iuliu Maniu pe scurt

Carte de vizită în limba franceză: Iuliu Maniu – președinte al Consiliului de Miniștri

  • n. 8 ianuarie 1873
  • era numit Sfinxul de la Bădăcin datorită moralității ireproșabile
  • greco-catolic
  • născut într-o familie numeroasă: 3 frați și 5 surori
  • provenea dintr-o familie de magistraţi, personalităţi de înaltă cultură, care şi-au legat numele de lupta pentru emanciparea naţională a românilor din Ardeal
  • studii universitare la Cluj (Facultatea de Drept – 1891-1896), Budapesta și Viena, unde a devenit doctor în drept în anul 1896
  • și-a început activitatea de avocat la Blaj
  • debutează în activitatea politică încă din vremea studenţiei, devenind membru al Partidului Naţional Român în 1891, la vârsta de 18 ani
  • a avut un rol important şi în acţiunea memorandiştilor din perioada 1892 – 1895: împreună cu Pompiliu Dan a redactat manifestul „Către poporul român din Ardeal şi Ţara Românească
  • în 1897, la vârsta de numai 24 de ani, este ales în Comitetul de conducere al PNR
  • a fost ales în 1906 deputat în Parlamentul din Budapesta
  • a refuzat să semneze declaraţia cerută de guvernul de la Budapesta prin care se solicita intrarea României în război alături de Austro-Ungaria
  • în iunie 1915 autorităţile maghiare au decis să fie încorporat în armata austro-ungară și trimis pe front
  • a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat
  • a fost trimis la Viena pentru a negocia drepturile minorității române din Transilvania, înființând la 30 octombrie 1918 la Viena, Consiliul Național al Românilor din Transilvania
  • pe 14 noiembrie 1918 a pus capăt negocierilor dintre CNR și Oszkar Jaszi, reprezentantul Budapestei, prin deciderea ruperii Transilvaniei de Austro-Ungaria, spre unire cu restul teritoriilor românești (Vechiul Regat).
  • s-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României
  • pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind totodată și funcția de ministru de interne.
  • la 9 august 1919 conferinţa Naţională a PNR l-a ales în funcţia de preşedinte al partidului pe Iuliu Maniu
  • nu a recunoscut Constituția din 1923, afirmând că ar fi nulă de drept
  • președinte al partidului Național Țărănesc (1926-1933 și 1937-1947)
  • de trei ori prim-ministru al României între 1928 și 1933
  • pe plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare
  • deşi la început, din ambiţie politică, s-a numărat printre susţinătorii principelui Carol şi a revenirii acestuia pe tron, când noul rege a manifestat tendinţe autoritare împotriva principiilor democratice, nu a ezitat să se angajeze într-o nouă luptă de opoziţie.
  • pe 25 noiembrie 1937 a fost încheiat Pactul de neagresiune electorală între Iuliu Maniu şi Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mişcării Legionare, la care au aderat Gheorghe I. Brătianu şi Constantin Argetoianu.
  • s-a opus în permanență guvernării autocratice a regelui Carol al II-lea, iar în particular înființării în 15 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale, o formațiune totalitară, care dădea startul unipartidismului român
  • 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți cincizeci de membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui Carol al II-lea un memorandum: Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938, în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării.
  • după eșecul politicii lui Carol al II-lea și pierderile teritoriale din 1940, a refuzat colaborarea cu regimurile instalate după 6 septembrie 1940
  • începând cu 1940, a fost un opozant al regimului lui Ion Antonescu
  • a fost unul dintre artizanii loviturii de stat de la 23 august 1944
  • după 23 august 1944 a luptat împotriva preluării țării de către comuniști
  • s-a opus instalării guvernului Groza la 6 martie 1945, protestând mereu împotriva încălcării democrației
  • a obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate eliminate însă prin falsificarea alegerilor de comuniști.
  • în urma înscenării de la Tămădău a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947
  • prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, era condamnat la închisoare pe viață
  • s-a stins din viață la 5 februarie 1953 la Sighet
  • cadavrul său a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *