O zi istorică: s-au redeschis porțile Casei Memoriale Iuliu Maniu

Astăzi am avut bucuria de a participa la Bădăcin la inaugurarea Casei Memoriale Iuliu Maniu.

Întâmplarea a făcut ca eu să fiu primul donator al campaniei de strângere de fonduri. A fost o onoare deosebită să pot contribui la restaurarea casei făuritorului Marii Uniri, a celui mai important om politic român al secolului XX: Iuliu Maniu.

Într-un alt articol publicat în 2016 am făcut o paralelă între Casa Memorială Konrad Adenauer și Casa Memorială Iuliu Maniu. Și chiar între destinele celor doi oameni politici. Iar pentru că o imagine face cât 1.000 de cuvinte, am postat și fotografii care prezintă fidel dimensiunea represiunii. În timp ce casa lui Adenauer din Rhöndorf atrăgea zeci de mii de vizitatori din întreaga lume, casa lui Maniu era o ruină. Astăzi, după aproape 3 ani de la acel moment, porțile conacului de la Bădăcin sunt deschise, iar românii se pot mândri cu un monument istoric unic, cel puțin la fel de reprezentativ ca cel din Rhöndorf.

Îl felicit din tot sufletul pe părintele Cristian Borz pentru perseverența și consecvența cu care s-a luptat pentru păstrarea identității naționale. Nu am nici o îndoială că părintele va îndeplini testamentul lui Iuliu Maniu de la 1941, testament în care Sfinxul își exprima dorința ca în casa de la Bădăcin tinerii să fie educați, să le fie dezvoltat caracterul şi simţul de morală creştină, iubirea de neam și devotamentul pentru muncă şi altruism.

Nepăsarea și trufia pe care administrația locală și centrală au arătat-o în tot acest timp dovedesc că Iuliu Maniu continuă să fie un adversar incomod și astăzi.

Pentru mulți, Maniu continuă să reprezinte o amenințare: cât timp va exista un punct de reper palpabil, moștenirea politică a lui Iuliu Maniu va continua să cizeleze caractere și să creeze lideri care să ducă mai departe principiile promovate de Sfinxul de la Bădăcin, principii pe care nu le-a abandonat niciodată și pentru care a fost închis, schingiuit și ucis în penitenciarul de exterminare din Sighet.

Mă înclin în fața tuturor donatorilor și voluntarilor care, prin eforturile lor sincere, au ținut în viață proiectul de restaurare. Nu s-au lăsat descurajați de problemele întâmpinate, de nepăsarea și chiar de aroganța administrațiilor centrale și locale.

De mâine începem un nou capitol… și este nevoie de implicarea tuturor pentru a produce o transformare reală și durabilă.

Astăzi, după 863 de luni și o zi, putem să ne bucurăm împreună, acasă la Iuliu Maniu!


Pe aceeași temă

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *