8 noiembrie 1945 – Memoriul lui Roy M. Melbourne

„Astăzi, încă din zori, numeroasele detaşamente de poliţişti şi soldaţi, de obicei în grupuri de către patru, patrulau prin Piaţa Palatului. Torente de oameni se scurgeau spre piaţă aşteptând vizibil să se întâmple ceva potrivit circularelor lansate noaptea trecută şi în care populaţia noastră era chemată să se întâlnească acolo pentru a demonstra pentru rege, începând cu ora 9, după alţii începând însă cu ora 10 dimineaţa. După ora 10, după ce mi-am ocupat locul într-un punct avantajos al hotelului Athenee Palace ca să pot urmări desfăşurarea manifestărilor din piaţă, mi s-a spus că cu puţin timp înainte a trecut un grup de oameni cărând pe umerii lor un ofiţer american până la uşa hotelului şi ovaționând în timp ce mergeau. Pe la ora 10 camioane încărcate cu muncitori au început să pătrundă în piață în vreme ce mulțimea sporea și în mod deliberau treceau prin grupurile mari de civili pentru a-i împrăștia. Pe la 10.30 un corespondent de presă în uniformă britanică a trecut prin piață spre hotel însoțit  de un grup de oameni care ovaționa, lucru ce a împiedicat pentru câteva clipe înaintarea vehiculului. Între timp suporterii guvernului continuau să circule în camioane în vreme ce altele noi soseau. Trebuie să menționez că, după sosirea camioanelor comuniștilor încărcate cu suporteri ai guvernului, grupările de polițiști și soldați care patrulau până atunci parcă dispăruseră.

Pe la ora 10.45, lumea din fața hotelului a început în mod sincer și spontan să cânte Imnul Național, în vreme ce mulțimea din piață creștea din ce în ce, ca pe o scenă uriașă.

La ora 11 grupuri mari de tineri purtând steaguri au pătruns în piață dinspre Calea Victoriei pe lângă hotel și în scurt timp s-au contopit cu mulțimea.

La ora 11.20 s-au auzit primele împușcături, persoanele din mulțimea mereu crescândă au început să arunce pietre unii într-alții, iar suporterii Guvernului aflați în camioane, dându-și seama că sunt copleșiți de mulțime, au hotărât, la ordin sau din propria inițiativă, să se retragă.

În timp ce aceste camioane se retrăgeau, la ora 11.25, în fața statuii din piață un camion a fost răsturnat și incendiat. Acesta a fost urmat la scurt timp de un al doilea camion, căruia i s-a dat foc. Atunci, s-au tras focuri de armă, cu puțin înainte de a se vedea venind dinspre Calea Victoriei o mare de steaguri care se apropiau de piață și care — am aflat puțin mai târziu – purtau însemnele Partidului Național Liberal, ai cărui reprezentanți veneau în piață să-l aclame pe Rege.

Un reporter a auzit că acele camioane care tocmai plecaseră au blocat căile de acces spre piața în care urmau să sosească alți manifestanți, dar că liberalii le-au zădărnicit manevra luând-o pe alt drum spre piață.

Marea de oameni cu steaguri aclamându-l pe Rege și-a făcut loc lângă statuie. În fruntea procesiunii era purtată o pancartă pe care scria: „Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai“. Un informator mi-a spus printre altele că ieri-seară a fost imposibil să se cumpere portrete ale Regelui din magazine, iar oamenii din piață au fost nevoiți să ia tablouri de pe pereții de acasă sau ai magazinelor, ca să aibă cu ce defila.

O persoană din anturajul Partidului Liberal mi-a spus că seara trecută s-au operat multe arestări printre liderii partidelor Național Țărănesc și Național Liberal, care se ocupau cu pregătirea manifestației de astăzi din piață în cinstea Regelui. Unii dintre ei au plecat de acasă pentru a nu fi arestați și a putea participa la manifestația de astăzi din piață, demonstrându-și loialitatea față de Rege.

Pe la ora 11.30 piața arăta ca o mare de oameni masați în fața palatului, un alt mare grup în fața hotelului și o mare masă de oameni care se întindeau pe jos în Calea Victoriei, cât vedeam cu ochiul. Grupuri mici de demonstranți circulau prin piață purtând portretele Regelui și Reginei mamă, iar o mașină de pompieri condusă de soldați sosise în grabă pentru a stinge focul camioanelor incendiate lângă statuie.

La 11.45 a intrat în piaţă, venind dinspre Calea Victoriei, pe lângă Atenee Palace, o fanfară militară urmată de două escadroane de soldaţi. Această fanfară venea fîe la ordin, fie, potrivit unei alte surse, era orchestra palatului care urma să cânte regelui şi populaţiei adunate la manifestaţie. În acest timp demonstranţii îl ovaţionau pe rege circulând în grupuri în jurul pieţii. Grupuri destul de mari se apropiau de clădirea Ministerului de Interne.

Deodată, puţin înainte de prânz, dinspre clădirea Ministerului de Interne s-au tras puternice rafale de armă, iar două persoane care au venit să mă informeze mi-au spus că incidentul a fost provocat de demonstranţi care încercau să salveze un grup destul de mare, de circa 100 – 200 de persoane, care fuseseră înconjuraţi de jandarmi şi duşi în clădirea Ministerului de Interne. Focurile de armă au rănit, se spune, mai multe persoane, una la braţ, o alta în picior, deşi jandarmii, potrivit unei surse avizate, au tras spre pământ, dar probabil au ricoşat gloanţele. Se spune că a fost rănit şi un ofîţer român. Din clipa aceea, timp de două ore, s-au tras cu intermitente focuri de armă de către soldaţii şi jandarmii care păzeau clădirea Ministerului de Interne, atât cea terminată, cât şi cea neterminată.

Pe la orele 12.15 un grup mare s-a desprins din mulţime şi a traversat piaţa strigând. Cineva a arborat steagul românesc pe acoperişul hotelului iar lumea a început din nou să cânte cu entuziasm imnul naţional. În timp ce în acele momente centru de interes pentru mulţimea era în zona statuii şi în timp ce grupul masiv din zona hotelului continua să cânte şi să strige „Libertate”, mulţimea din cealaltă parte a pieţii, pe lângă Ministerul de Interne era împrăștiată periodic de focurile de armă care se trăgeau din clădire. Între timp fanfara militară şi soldaţii care o însoţeau au început să părăsească piaţa pe acelaşi drum pe care veniseră cântând o horă, ceea ce a făcut ca mulţimea să formeze o imensă horă, în toată piaţa de la statuie până la hotel, transformând totul într-o scenă de veselie, uitând de focurile de armă şi de oamenii din cealaltă parte a pieţii care fugeau speriaţi de tirurile care se trăgeau din clădirea Ministerului de Interne. Fanfara şi grupul de soldaţi români care o însoţea au părăsit piaţa, iar tirul din Ministerul de Interne a continuat.

Privind de la hotel, am văzut trecând un băiat cu capul însângerat, însoțit de mai multe persoane, iar la 12.30 unui poştaş, împuşcat în braţ de focurile care se trăgeau din Ministerul de Interne, i se dădeau îngrijiri în farmacia hotelului. Un bărbat care îl însoțea le striga tuturor celor care-1 puteau auzi că asta face guvernul, trage în oameni.

Imediat după un grup organizat, cu steaguri, a părăsit piaţa îndreptându-se spre bulevardul Brătianu; acesta era poate grupul care a demonstrat la Ministerul Statelor Unite sau la Legaţia britanică. În piaţă au rămas două grupuri: unul destul de mare lângă statuie, iar al doilea, mult mai mic, în faţa hotelului, în vreme ce o mare mulţime era încă ţinută la distanţă de un cordon de poliţie pe Calea Victoriei.

La ora, 1 centrul atenţiei era zona în jurul statuii, unde mulţimea ovaţiona. În cele din urmă s-a tras un foc de armă, iar mulţimea a început să ţipe. Un om a fost prins de mulţime lângă hotel şi bătut fără milă. Se pare, după cum am aflat în scurt timp, că el trăsese şi omorâse sau rănise o persoană în piaţă şi că atunci când a fost prins de mulţime avea un revolver asupra lui. A fost bătut fără milă, deşi câţiva soldaţi au încercat să formeze un cerc protector în jurul lui pentru a-1 aresta, dar încercarea lor a fost fără succes. A fost lăsat în seama mulţimii de pe stradă. Puţin după ora 1 mulţimea după Calea Victoriei […] striga: „Regele şi Patria”.

La 1.15 un grup de circa 500 de oameni au început să strige în fața hotelului: „S.U.A.“ şi alte sloganuri în favoarea americanilor. Apoi au cântat imnul naţional. Cam atunci s-a văzut clar că din interiorul Ministerului de Interne se încerca să se stropească mulțimea cu furtunul și că din pricina aceasta mulţimea începuse să se retragă din partea opusă statuii.

În acest timp, în faţa hotelului mulţimea striga „Jos guvernul“ și ovaționa pentru „Maniu şi Brătianu“. […]

La ora 1.30, entuziasmul mulţimii a început să scadă, mulţi plecau, se împrăștiau, au continuat să se retragă timp de cam o jumătate de oră, în piață rămânând numai câteva mii de oameni care stăteau liniştiţi în jurul statuii.

La ora 2.25 soldaţii din Ministerul de Interne  s-au înşirat de-a latul străzii, formând un cordon care să separe Calea Victoriei de piaţă. Acesta a fost începutul încercărilor de a face cordoane, iar pe la ora 3.30 erau două rânduri de soldaţi români de-a latul pieţii, în faţa statuii, un alt rând tăia Calea Victorie şi un al patrulea tăia strada din faţa Ministerului de Interne, acestea împiedicând astfel orice intrare în piaţă. Mulţimea se împrăştiase şi se mai vedeau doar grupuri mici de curioşi pe bordură, privind la cele ce se întâmplă.

În acest memoriu m-am abţinut să dau cifre, pentru că e foarte dificil să faci aprecieri exacte în cazul unei astfel de manifestări de amploare, pe o atât de mare suprafaţă, chiar şi privită dintr-o poziţie avantajoasă. Totuşi, pot spună ca, din experienţa pe care am avut-o în acest ultim an asistând la demonstraţii, atât organizate cat şi spontane, mulţimea de la demonstraţia de astăzi a fost cel puţin la fel de numeroasă ca şi la alte demonstraţii din trecut.

Doi factori m-au frapat mai mult:

1. evidenta sinceritate şi spontaneitate, entuziasmul populaţiei faţă de rege şi

 2. populaţia s-a descurcat destul de bine în faţa tirurilor de armă, ca şi când veniseră în piaţă cu scopul declarat de a se apăra”

Roy M. Melbourne

România – viața politică în documente, Arhiva Statului din România, București, 1994

Citește și:

Adaugă un comentariu

Adresa Dumneavoastră de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *